Lozova
Fiecare din noi și are mica sa Patrie, baștină unde totul se asociază cu casa părintească, cu sufletul și chipul mamei, acea baștină unde ne-am născut, am crescut și unde a început cărărușa vieții noastre. Lozova nu este renumit numai prin dealurile și văile lui pitorești, prin amfiteatrul natural în care se află satul de izvoarele de ape limpezi și gustoase, codri de care, s-a inspirat Eminescu. Primii locuitori ai Lozovei au fost atrași nu numai de bogățiile naturale de aici – solul, apele, pădurile, pasunile, formele de relief comode pentru o viață de agricultor – dar și de frumusețea locurilor, a priveliștilor. La rîndu-i, această frumusețe geografică a stimulat frumosul din chipurile, faptele, năzuințele localnicilor.
Satul Lozova, ca orice așezare din orice colț al lumii, își are legenda sa. O poarta din gură în gură zeci de generații. Legendele, desigur, ne farmecă întotdeauna, ele conțin și mult adevăr,dar ele pot și deruța. Oricum pe aceste locuri au trăit oameni cu mult timp înaintea noastra.
Conform legendei despre apariția satului, primii locuitori au fost niste țărani săraci, care s-au oprit pe acest loc pitoresc. Nu departe de padure erau câteva tufe de lozie, iar în apropiere curgea un izvor cu apă bună de băut. Aici a și luat naștere satul. Din lozia care creştea, oamenii împleteau diferite obiecte de uz casnic, îndeosebi case. Mai tîrziu, întâlnindu-se cu locuitorii din alte sate, ei obișnuiau sa spună: ,,Suntem de la lozie”. Aceasta explica originea și sensul numelui Lozova.
La circa 8km distanța de Bucovăț ( stațiune de cale ferată pe linia Chișinău-Iași) se află satul Lozova. Iar dacă vom merge pe șoseaua Balcani, localizarea Lozovei este data în lucrarea Manastirea Hincu, centru de spiritualitate românească în sec. al XII-XX , scrisă de Nestor Vornicescu, arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, membru de onoare al Academiei Române și al Academiei de Științe din Republica Moldova, originar din satul Lozova.
Lozova este atestată documentar la 1420, fapt care dovedeste condiții economice suficiente pentru existență. Referitor la apariția satului, figureaza mai multe date-anul exact insa nu este stabilit. Una din datele propuse se referă la 1643. Zamfir Ralli Arbore, în Dicționar geografic al Basarabiei, aduce alta data:”Satul se află pe vechea moșie a boierului Zamfir Railli, unul dintre boierii care au plecat în Polonia cu Petriceicu-Voda și apoi de la 1672 s-a întors în Moldova’’.
Pe parcursul deceniilor datorită terenurilor pitorești, bogățiilor naturale care le are localitatea, numărul populației a crescut , s-au construit case noi , s-au înființat întreprinderi, instituții de menirire socială și culturală.
Ca marea majoritate a localităţilor, comuna Lozova este populaţie îmbătrânită.
Ocupaţia de bază a populaţiei o constituie agricultura.
I.Ciocan este un vestit apicultor şi crescător de căpşune.
În localitate se află un centru medical.
Grădiniţa a fost dată în exploatare în 1988.
Primele case au apărut în Mahalaua Fundăturii, iar Satul Nou a luat fiinţă în urma unei alunecări de teren în 1973.
Şcoala exista din anul 1860 şi era întreţinută cu banii ţăranilor. Şcoala se afla în casa cetăţeanului Savici Baltaga. Gimnaziul Lozova, clădirea a fost construită în 1905.
Liceul Teoretic ,, Nestor Vornicescu” liceul poartă numele mitropolitului Craiovei şi întregii Oltenii.
Biserica vechi din Lozova au fost construite de săteni pe la mijlocul sec.XIX şi sfinţite in 1863, Biserica ,, Sfântul Nicolae”.
Deşi localitatea nu dispune de o Casă de Cultură, din cauza lipsei finanţelor construcţia unei noi clădiri a fost stopată, iar vechea clădire stă în paragină.
În iulie 2002, la intrarea în satul Lozova, urmaşii celor deportaţi în Siberia în 1941 şi 1949, cu sprijinul oamenilor de afaceri locali, au inaugurat un monument în memoria victimelor stalinismului.
Din componenţa comunei fac parte localităţile Lozova şi Stejăreni.
La recensământul din anul 2004, populaţia satului constituia 5934 locuitori, dintre care 49.17% – bărbaţi și 50.83% – femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 99.01% – moldoveni, 0.25% – ucraineni, 0.51% – ruşi, 0.03% – găgăuzi, 0.02% – bulgari, 0.02% – polonezi, 0.17% – alte etnii, iar în satul Stejăreni populația constituia 647 locuitori.
Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Lozova constituia 6581 locuitori, dintre care 48.90% – bărbaţi și 51.10% femei. Compoziţia etnică a populaţiei comunei: 99.07% – moldoveni, 0.23% – ucraineni, 0.49% – ruşi, 0.03% – găgăuzi, 0.02% – bulgari, 0.02% – polonezi, 0.15% – alte etnii.
În comuna Lozova au fost înregistrate 2132 gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.1 persoane.
Conform ultimului recesemânt, anul 2014, populația comunei Lozova este alcătuită din 6196 locuitori , iar în satul Stejăreni
Localitate are o suprafață totală de 9268 ha, dintre care:
- Terenuri cu destinație agricolă- 2275,32 ha
- Gospodării țărănești- 1905,88 ha
- Pășuni- 198,4 ha
- Terenuri proprietate publică a UAT- 63,29 ha
- Terenurile fondului silvic- 303, 6 ha
- I.S.Rezervația Naturală ”Codrii”- 5167,45 ha
- Proprietatea UAT Lozova- 198,7 ha
- Terenuri fondul apei- Rîulețul Bâc- 24,9 ha- Iazuri- 5,32 ha
Conform registrelor de gospodărie, anul 2017, populația comunei Lozova este alcătuită din 6200 locuitori cu 2700 gospodării, iar în satul Stejăreni 556 locuitori cu 245 gospodării.